Categorisit la mysterium fascinans
Tu, cand erai mica, te jucai printre stele. Le ridicai de sold, le invarteai, tocmeai lumi, faceai lumini, opreai timpuri. Te-ai tavalit razand in hohote prin stele si te-ai umplut toata de poleiala cristalina a cerului. Ploi torentiale te-au scaldat si si-au croit fluvii peste trupul tau fin, unduind muzici pe la incheieturi, arcuind munti, crestand vai, adunand sedimentele poleielii cerului in colturile ochilor tai migdalati. Asa s-au nascut ape adanci, ce murmura doar taine si fiecare unda a lor arunca in lume cate un adevar pentru fiecare obiect. Chiar si neadevarul din lume primeste astfel un adevar, special croit pe trupul sau, nascut din apele tale. Din unda-n unda, tu tricotezi un pulover fin de cashmir pentru fiecare atom. Dar Ultimul Adevar din undele apelor tale se ascunde pe fundul oceanului si numai din interiorul tau va putea fi vreodata privit in splendoarea lui de enigma pura. Copiii tai vor privi din pantecul-cantecul tau in sus si vor vedea cantecul-pantecul Adevarului Ultim. Pasind apoi in afara ta, intai de-a busilea, apoi zburdand, in lumina ceva mai opaca decat lumina uterului-buncarului tau, vor predica despre Adevar tuturor privighetorilor, norilor, undelor fara adevar, pietrelor, melcilor, frunzelor, cerbilor, buburuzelor, muntilor, vailor si acelor oameni, care vor vrea sa asculte. Si joaca ta dintre stele va rasuna atunci ca amintire in rasina fiecarei scoarte de copac, in clipele tainice, in care, in jurul unui foc de tabara, copacii vor asculta povestea istorisita de ciocanitoare, care, la randul ei, va cunoaste povestea de la ciuperci, care, la randul lor, o vor fi auzit de la Soapta Padurii si tot asa si tot asa.
Acum un an, asa zice clepsidra si nisipul prins in ea - bob cu bob – nu minte, mi-ai oferit in dar Speranta. Ai impachetat-o in foi de dafin si de cires, ai parfumat-o cu esenta de vant si ai stropit-o cu roua diminetilor-covrig. Apoi, tiptil, ai asezat-o, asa impachetata, pe pragul buzelor tale si ai asteptat seara, sa o gasesc pe pres, la usa. Am ridicat Speranta de pe pres, am probat-o si, iacata, tare bine-mi sta!
Este un an de zile, asa zice clepsidra si nisipul prins in ea – bob cu bob – nu minte, de cand ma culci, noapte de noapte, pe perna sufletului tau, acoperit de bataia pleoapelor-apelor tale, leganat de tictacul inimii tale, etern orologiu. In fiecare dintre aceste nopti Dumnezeu coboara pe o scara de lemn tanar, imbracat in haine de lucru, si matura strazile, repara gardurile, inchide ferestrele lovite de vant, vopseste peretii, indreapta burlanele, planteaza gard viu si uda straturile cu flori, astfel incat, la trezire, sa gasesc ca totul, totul este curat si drept!
Si pentru asta, Nomado, ma plec si eu cu mestecenii, cu stancile si lupii, cu potecile si cu soaptele, in adanca plecaciune si iti multumesc!
Categorisit la publica[-]te!
[Text publicat in numarul 22 al revistei culturale online Egophobia, iunie 2009.]
Chiar şi zăbovind numai superficial asupra importanţei aparatului reproductiv al fiinţei umane în mecanismul perpetuării vieţii în univers, realizăm că fascinaţia, deseori inconştientă, faţă de falus şi vulvă este cât se poate de intemeiată. Aceste entităţi carnale, de-o complexitate organică incredibilă, sunt singurele unelte ce permit perpetuarea fiinţelor cu caracter sexual. Aceasta implică, pe lângă atenţia pentru obiectul organic, şi o componentă puternic psihică în relaţionarea cu organul sexual. Se pare că încă de timpuriu omul a fost conştient de forţa creatoare ce zace in străfundul său. Miturile creatoare comportă o masivă încărcătură erotică, imposibil de trecut cu vederea. Pentru semiţi fluviile Tigru şi Eufrat au fost produsul unei juisări divine, vechile mituri egiptene vorbesc chiar de naşterea universului ca o explozie seminală datorată unei masturbari divine. Bogatul şi fecundul sol al Orientului prins între Tigru şi Eufrat a fost brăzdat şi adus la maturitate productivă cu ajutorul unui penis de zeu.
Cititi continuarea articolului aici.
Categorisit la publica[-]te!
[Text publicat in primul numar al revistei "zHona", revista a liceului "Johannes Honterus" din Brasov, iunie 2009, pag. 35-36.]
„Dezvoltarea, văzută separat de contextul uman şi cultural,
este creştere fără suflet.” (Our creative diversity, UNESCO, Paris 2005)
Orice tânăr se confruntă în pragul absolvirii liceului cu dilema carierei. Din cauza diversităţii copleşitoare de domenii de lucru şi a specializării necesare, absolventul se vede pus în situaţii din ce în ce mai dificile. Acest articol este adresat liceenilor care au înclinaţie spre domeniul artistic sau/şi cultural şi care se află în faţa unei dileme, în ceea ce priveşte studiile universitare. Doresc ca acest articol, născut din experienţă personală, să fie un ajutor pentru cei care doresc să ofere talentului artistic un caracter practic cu centrul de greutate în promovarea artelor şi culturii în spaţiul public.
Managementul cultural este o disciplină care ridică, într-un prim pas, o sprânceană, ca apoi, după aprofundarea domeniului de activitate, să le ridice pe ambele întru mirare şi încântare. Este aproape de neconceput ca termeni economici să se contopească cu cei artistici într-o unica sintagmă. „Arta este artă de dragul artei”, gandesc mulţi, însă cei implicaţi direct în mecanismul creaţiei artistice sunt conştienţi de fondurile necesare pentru a duce la bun sfârşit un proiect artistic sau cultural. Artistul nu are nevoie doar de materie primă, această diferă de la blocul de piatră pentru sculptor, până la o simpla foaie albă pentru scriitor, ci şi de un spaţiu de desfăşurare, o platformă unde să îşi poată exprima şi expune ideile în deplinătatea acestora. Mai mult de atât, artistul are nevoie de un anumit cadru legislativ, care să îi garanteze drepturile şi siguranţa păstrării şi respectării produsului artistic. Arta este comunicare prin simbol. Pentru a ajunge la receptor are nevoie de canale de difuzare, fie aceasta mass-media de tip clasic sau spaţiul virtual. Artistul are nevoie de reclamă. Uneori acesta nu are nici timpul, nici capacitatea necesară să se ocupe de mecanismele din jurul produsului cultural. Aici intervine managerul cultural. Managementul cultural este o ocupaţie interdisciplinară, care nu se găseşte în nomenclatorul meseriilor, însă care pregăteşte profesionişti capabili de a se implica în diverse domenii de activitate, fie ele în spaţiul administrativ-juridic (Ministerul de Cultură, Institutul Cultural Român, teatre de stat, opere, centre culturale etc.), în spaţiul comercial (galerii de artă private, centre culturale, cluburi etc.), ori în spaţiul non-guvernamental (ONG-uri).
Managerul cultural este un mediator, un intermediar, care înţelege profunzimea actului creator, dar care este conştient de faptul că acel produs artistic poate şi trebuie să devină un bun public, şi acţionează în folosul acelui produs artistic fără a-l denatura. Societatea românească duce lipsă de un asemenea personal, chiar şi din simplul motiv că nu s-au implementat programe universitare, care să se ocupe intens cu acest domeniu de activitate. Acest lucru se observă în raza de acţiune săracă a Ministerului de Externe în domeniul cultural. Arta şi cultura şi-au caştigat în ultimii ani locul meritat în rolul pe care îl au în evoluţia ţărilor în curs de dezvoltare, sau în eterna reformă, cum este ţara noastră. Pe plan mondial arta şi cultura se bucură de legislaţii generoase, prin tratatele UNESCO, iar Uniunea Europeană are faimosul art. 151, pentru garantarea acestora. Problema intervine pe plan naţional. În timpul “Mitingului breslei creative. Soluţii pentru dezvoltarea sectorului cultural independent”, întâlnire din data de 21.02.2009 a ministrului Th. Paleologu cu sectorul cultural independent, eveniment organizat de The Ark la Bucureşti, s-au menţionat următoarele probleme structurale ale sectorului cultural: 1. lipsa de comunicare cu MCCPN, birocraţia excesivă şi lipsa transparenţei (30,76%); 2. accesul greoi la finanţare (17,43%); 3. dezvoltarea resurselor umane, crearea unei clase de manageri culturali profesionişti (12,82%). Ultimul punct este cu adevărat important, pentru că munca în domeniul cultural este puternic interdisciplinară şi necesită cunoştinţe temeinice pentru a stăpâni procesele şi mecanismele actului cultural.
Din păcate, această disciplină nu se poate studia la modul aprofundat în România. Zona culturală de limbă engleză are o bogată tradiţie în studiile culturale (“culture studies”, care funcţionează predominant pe baza definiţiei culturii în sens larg, aceea de “mod de viaţa”, termenul antropologic). În Germania se împlinesc 20 de ani de la implementarea acestei discipline. În spaţiul german, managementul cultural funcţionează în principal pe baza definiţiei culturii ca rezultat al artelor. Cunoaşterea unei limbi străine poate fi o binecuvântare în lărgirea orizontului şi a domeniului de interes. Trebuie numai să căutaţi şi veţi gasi!
Pledez pentru constituirea unei comunităţi de profesionişti în domeniul cultural, specialişti cu o profundă înţelegere nu numai faţă de cultura aşa-zisă înaltă, ci şi faţă de cultura underground, a artei de stradă, sub toate formele ei – o clasă de profesionişti cu instrumentele necesare înţelegerii proceselor socio-economice si cultural-politice actuale. Consider că aşa am putea oferi culoare nu numai unei societăţi civile prea puţin prezente, ci am deschide calea către un acces mai lesne la artă şi cultură prin ONG-uri de gen, centre culturale etc. Dorinţa însuşirii unui rol european pe care să îl merităm, potenţialul nostru cultural imens şi toţi acei artişti tineri care simt nevoia unor platforme de exprimare – toate acestea au nevoie de o voce puternică cu un discurs cultural pertinent şi cu o conduită activă, care să ne aşeze valorile adevărate într-un dialog productiv cu celelate culturi ale lumii.
Categorisit la publica[-]te!
[Text publicat in Tiuk!, nr. 23/vara 2009]
Aplecată peste marginea mesei, cu ochii mijiţi, femeia taie celui mic ultima bucată de pâine. Deja nu se mai poate înfige degetul în miez. Pe neobservate, vacile întoarse de la păscut trag după ele noaptea în sat. Cel mic se leagănă lângă femeie pe un scaun, care scârţâie zgomotos.
- Termină, îl trezeşti! se aude glasul obosit al mamei.
Se apleacă şi mai mult. Nu mai vede unde taie. Doar taie. Îşi găseşte alinare în mecanica gestului. Aşa că taie. E ultima bucată de pâine şi fără să se uite la băiat îi întinde ciotul.
- Ia cu puţin lapte.
- Ştii ceva, mamă? I-o dau lui când se trezeşte.
- Nu! E pentru tine! O mănânci şi nu mai comentezi.
- Dar, mama… are nevoie de mâncare. De când nu a mai mâncat şi el…
- Am spus nu!
Nici ea nu a mai mâncat de două zile. Va mânca abia când se va îndura preotul să vină, aşa cum a promis. La cei şapte ani ai săi, cel mic nu bănuieşte nimic din foamea mamei. La fel, nu bănuieşte nici de ce îl aşteaptă pe burtosul de popă şi de ce, după ce pleacă răvăşit şi îmbujorat din casa lor, masa este pe jumătate plină de mâncare. Până să cadă necazul a doua oară pe capul lor, fratele lui cel mare ieşea mereu înjurând din casă înainte să vină popa. Plângea şi, fiind deja în puterea tinereţii, se enerva teribil că se găsea plângând şi îşi vărsa nervii pe frate-său, căşunându-se cu pumnii şi picioarele pe el. Îl cotonogea bine şi parcă cu cât stătea popa mai mult în casă cu atât loviturile deveneau din ce în ce mai usturătoare. Cel mai tare durea când în casă se stingea lumina. Apoi, după nu ştiu cât timp, lumina se aprindea şi cei doi îl priveau pe popă ieşind fără plasă pe uliţă. [...]
Cititi continuarea aici.
Categorisit la ecce homo
Flavius-Alexandru Ardelean – nascut la 28 noiembrie 1985, autor si muzician; absolvent al liceului J. Honterus din Brasov si al Facultatii de Studii Europene, sectia germana, in cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o lucrare de licenta pe tema comunitatii romanilor ortodocsi din Brasov in secolul al 19-lea. A lucrat la Centrul Cultural German din Cluj-Napoca, la Arhiva Honterus din Brasov si la Forumul German din Brasov. A publicat articole de presa si literatura in: Die Clique, Buna Ziua Brasov, Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Revista Familia, Karpatenrundschau, Plotki Magazine, Tiuk!, Egophobia, zHona. Este cofondator si fost baterist al formatiilor Holtzkopf (2002-2005) si The Others (2005-2009). Isi dedica toata atentia marilor sale pasiuni: jumatatii sale, lecturii, scrisului, dar si, desigur, mustatii sale. In prezent este bursier DAAD pentru obtinerea unui MA in studii culturale si management cultural la Institutul de Management Cultural din Ludwigsburg, Germania.
Flavius-Alexandru Ardelean – born on the 28th of November 1985, author and musician; graduate of the J. Honterus High School in Brasov and of the European Studies College, at the German department within the Babes-Bolyai University in Cluj-Napoca, with a bachelor’s degree thesis on the Romanian Orthodox community in Brasov of the 19th century. He worked at the German Cultural Centre in Cluj-Napoca, at the Honterus Archive in Brasov and at the German Forum in Brasov. Publisher of several press and literature articles in: Die Clique, Buna Ziua Brasov, Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Revista Familia, Karpatenrundschau, Plotki Magazine, Tiuk!, Egophobia, zHona. He is a founding member and former drummer of the bands Holtzkopf (2002-2005) and The Others (2005-2009). He focuses on his great passions: his better half, reading, writing, and, of course, his moustache. Scholar of DAAD at the moment, he strives for an MA in Culture Studies and Arts Management at the Institute of Arts Management in Ludwigsburg, Germany.
Contact: a_flavius@yahoo.de
