Mysterium fascinans cu mine si mustata mea

S-a spart clipa. S-a crapat undeva pe margine spre rasarit in doliu de heruvimi. Auzeam amandoi cum paraia clipa anuntand potopul. Stiam ca va muri, se va opri si cerul va ramane inchis pana cand buza mea, cea de jos, se va desprinde din stransoare. Doar pana a doua zi am voie sa sarut. Demiurgul zace ciuntit pe o banca in parc. Ca un bibelou de portelan din timpuri prafuite priveste pofticios demersul organelor noastre. Face bube dulci la gura pana dimineata. Si noi doar gandeam la fel, nasteam la fel, vorbeam la fel, muream identic. Taci… de maine clipa invie ca un crist trist. De maine se porneste potopul. Si va ploua in noi toti si inafara noastra-i seceta de crapa trupurile. Se muta cetele de ingeri in cer si suna ca placi imense de piatra mayasa macinand esentele noastre ca pe boabele de grau. Se naste painea pentru noi. Si imi venea sa musc din tine ca din miez de paine in noaptea aceea, sa te framant pe cerul gurii, sa ma imbrac in coaja. Tacerea din pietris ne imbraca de frica frigului. De maine toti vom fi niste straini potopiti in noi. Ploua cu mine in tine, ploua cu tine in el, ploua cu el in noi toti si purcedem spre framantatul apelor. Eu plou, tu ploi, el ploua…Mi-e buza incremenita, cremene pe plita sufletului tau. Mi-e trupul fierbinte si gandul autoflagelat de rusinea rusinii gandului trupului supraexcitat. Imi urla tacerea in dorinta ei de a tacea ca strigatul turbat. Si inima pompeaza sangele nostru in baltile ramase intre noi de la potop, in timp ce in cer cetele de ingeri ne mesteca dorintele noastre intre dintii lor de lapte. A fost frig doar inafara noastra.

Putem merge linistiti acasa - de-acolo, de sus, se ingana potopul.

…de mine.

mi-e dor si nu stiu de cine

M-am intors teafar. Pe dinauntru nu am noua cercuri, nu se distileaza esente. Doar aceleasi vechi recipiente, prafuite. Deja emana mirosuri de putregai si sunt ferm convins sa fac curatenie in mine. Nu am descoperit prea multe. Aceleasi vechi taine, aceleasi obsesii si perversitati. Fricile s-au metamorfozat in mici caramizi din lut cu care va trebui la un moment dat sa imi ridic o piramida in mine. As face una stramba sa nu treaca de preselectia pentru filmele erotice cu piramide. Nazale. Nu am talent la scris, nici nu cunosc multe cuvinte. Nu am freza inspirata si cateodata imi ies mici fire de par pe nas pe care le anihilez urgent. Stau in caminul 16 si de cateva zile miroase ceva ciudat si nu gasim sursa. Nu am omorat pe nimeni. Nu prea mai vreau mare lucru. Sunt racit si in baia de febra imi imaginam inhalatii din vulve cu aroma de musetel. Toata noaptea am adunat dungi intr-un cosmar repetativ si ilogic. Acum vreau doar sa zac; sa privesc absent peretele din fata si sa imi imaginez ca fac dragoste cu textura tencuielii. Ca ma frec acolo si ma incalzesc pana iau foc in mod absurd. Am un chef nebun sa ma iubesc si pe mine. Sa ma prostesc si sa ma vrajesc. Ba chiar sa profit de mine. Imi invart mustata si nasc sfere cu mici lumi in care mii de milioane de insi fac coit intrerupt cu fluxul imaginatiei mele. Inainte visam sa scriu romane. Acum cand ma gandesc la asta imi aplec capul si incep sa rup mici cojite din pielea de langa unghii. Cad apoi in mecanica gestului pana uit. Cu gratia unui invingator ridic apoi privirea si ma aud zicand, privindu-ma de undeva, din cealalta camera : “Si ce ziceam?”. Am participat zilele acestea cu entuziasm la calatoria in strafundurile mele. Imi facusem pachetel cu merinde si ma plimbam prin mine ca un benedictin care trebuie sa elibereze materia fecala dar strange din dinti pentru ca nu e momentul. Nu am descoperit mare lucru. La iesire am afisat o placuta: “Intrarea gratuita. Zona de minim interes turistic.”

Psihologul ala batran imi explica de ce dar nu si cum sa fac. Erau peste o suta de oameni in sala aia si eu eram pregatit sa imi vomit obsesia. Pana sa inalt degetele a tacut. O fi obosit. Cat vorbea imi venea in minte o propozitie : “Nu mi-o pun cu tine decat daca ma citesti.” Nu stiu de unde a rasarit, dar iat-o dansand pe limba mea. Daca o sa ajung scriitor asa voi zice. Ori imi repet asta in cap pana reusesc, ori ma apuc acum de scris. La intoarcere faceam slalom printre ploaia de gainat de cioara de pe dealul de la Geografie. Ca intr-o orgie scatofila ma plimbam lejer rumegand imaginea in sina adanca a creierului meu bicameral. “O imagine…pe care…o…pro..iectez… .” Ceilalti fugeau ferindu-se de stropii albi ce se desprindeau de orificiile umede ale inaripatelor. De erau ingeri in copacii aia!…Mie nu imi pasa. Ma simteam liber. Eliberat de constrangerea unei vine pe care probabil ca nu o port. “E o imagine. Doar o imagine.” Pe care sa o proiectez pe mulaje imperfecte. Visam la topor sa ajustez un fizic. Il ciopleam pe la inceputul piciorului, acolo sub buca. Burta sa o fac dreapta. Cu pachetele de muschi abia sesizabile dar pe care sa le banuiesc. Apoi sa fac din toti si toate asa cum stiu..e..a.cdffjfca..ca.ajefm;aefeaf

Ajuns acasa am innabusit tremurul unui perineu si cu un creion in mana am inceput sa fac calcule matematice care sa imi permita sa sculptez in suflet.