Fiecare celula a ta
decembrie 21, 2007, 9:00 pm
Filed under:
eu
Aceleasi buze care planeaza acum asupra cafelei alunecau ieri ca demente pe dunele trupului tau atat de nou atat de bine calculat cu phi cu regula de aur cu siruri ale lui Fibonacci serpuind ca ADN-uri culese de undeva de departe din gradini pe unde numai te banuiam in lumina portocalie mi te-ai deschis ca o cutiuta muzicala si cutia ta toracica a eliberat mii de note muzicale una mai blanda decat alta impiedicandu-se de zgrunturoasa piele de gaina imprastiindu-se pe tot corpul tau le culegeam in palma imi apropiam ochii si imi infigeam limba in oceanul de note lipaind lipaind cutiuta muzicala nu contenea sa isi infiga notele si pauzele in mine fiecare celula a pielii mele cauta fiecare celula a pielii tale se amestecau se zapaceau se aruncau se gaseau se pierdeau iar se cautau iar se gaseau noi asteptam linistea sa cada o liniste fara eticheta de pret o liniste fara insemne o liniste pe care sa o facem doar a noastra cu palmele si talpile infigandu-ne in ea adanc Flavius hai sa ne adancim in tacere hai as fi zis eu celulele se framantau saracele stiind ca vor lua trenul de 19.30 stiind ca nu se vor grabi ca sa il poata lua pe cel de 20.35 pasii tai in mine se transformau in chei ma deschideai ca pe o alta cutie muzicala incet incet lipa lipa si muzicile noastre se asezau ca nori in jurul nostru nu ne mai vedea nimeni de nori din trei straturi/faci o lume/fara laturi/fara nume unul de nori de muzica de noi unul de liniste cu urme de maini de picioare de noi si in mijlocul sferei esti tu deschisa ca o cutiuta muzicala iar eu prea frant dorm - in sfarsit - in linistea palniei inimii tale si undeva intre noi fiecarei celule a trupului meu ii e dor de fiecare celula a trupului tau.
La un nou inceput sau de ce naiba incerc eu sa imbrac in cuvinte ceva ce doar se simte
decembrie 10, 2007, 6:11 pm
Filed under:
eu
Sexul meu se considera prea mic pentru o lume atat de mare. Sexul meu se pleaca in fata aparitiei sentimentului, aparitie inopinata, imbalsamata, prinsa in voaluri parfumate. De dimineata - ganduri de dezmat, care se pleaca in fata ta. Ultimul an la Cluj - ultima ocazie de dezmat. Dar mi-am dresat sexul. Control deplin. Incarcerat. Indoctrinat. Nu se va deda dezmatului. Pe rafturile din perete asteapta colile albe. Le stiu. Pe ele imi voi asterne romanul. Linistea dinaintea romanului ma demonteaza bucata cu bucata. Nu mai credeam in colile albe. Acum insa ai aparut tu. Nu te cunosc, dar alunita de pe gatul tau imi zambeste ca o dovada de netagaduit - o intarire a obsesiilor mele. Alunitele imaginate se restrang acum in cea de pe gatul tau. Nu stiu ce se intampla. Sunt doar impacat cu mine. Suspicioasa situatie. Nu te cunosc decat asa cum esti acum. Dupa episodul taierii parului. Asa cum si eu nu sunt decat cel cu mustata.
Nu zic nimic. Nu gandesc nimic. Stoic si pudic ma abtin de la a gandi pana in ziua in care voi sti cine esti.
Inca cateva zile. Poate sunt pentru tine doar un mod de a uita de cea care erai. Inevitabil alunecam spre frica de sentiment.
Fireste - am ucis un gandacel ce se plimba pe mana mea. Scriu numai dejectii si ar trebui sa incetez. Astept sa imi fie greata de propriile maini ca sa pot scrie. Totul se repeta si sper doar ca de data asta sa adopt curgerea timpului dupa tipar precolumbian si nu iudeo-crestin.
Abracadabra. Mi-e foame de ingeri si diavoli. Mi-e dor sa fac dragoste - nu sa fut. Simt ca in momentul acesta ti-e teama si vrei sa renunti.
II.
s-au uscat azi-noapte ochii in cap
ne-am tuns unul altuia parul
sa nu ne mai stie nimeni
e liniste in jurul nostru
pe schele afara dorm ingeri
schele de fier forjat invizibil ondulate
infipte intre pamant si cer
nu se mai tartineaza untul
si ma uit pe geam poate te vad pe schela
dorm bland cu capetele in poala
si din gat le tresar porumbei
daca am sti ne-am opri aici
dar nu stim cum
avem nevoie de un pian
in curand pe campuri vor creste piane
si ingerii vor cobori de pe schele sa cante fara maini
cu cioturi
de maine trebuie sa te cant
uite drumul a plecat deja spre tine
eu stau pe loc
si untul nu se mai tartineaza
si orice cuvant e in zadar
ca sufletele noastre se vor intinse
la orizont
ca untul
inchid ochii si ma agat de schela
ca de dorinta sa te iubesc
nu stiu unde esti
din bucata de piele de pe camp
a rasarit pianul
gata
a inceput
ma duc pe camp
ma duc
pe
camp.
I.
e deja decembrie
ploua cu cai intariti de frig
se zdrobesc de bordura si tresar in mii de cioburi
aici in spatele ferestrei
imi ingadui sa sper
ca intr-o palnie ma odihnesc
in sufletul tau nepangarit de nimeni
nu esti si totusi imi intinzi cafeaua
ai face orice sa fie liniste
simt cum inchizi geamul
dar nu ma uit de teama cailor
se sparge tot ce a fost ieri
trec fachiri pe cioburi jos cu miros de balegar
noi sus ne ingaduim sa speram
am un ciob in cafea
tu il pescuiesti cu unda ochiului tau
nu te stiu
te simt ca pe o arsura pe buza de jos
si totusi imi intinzi o a doua cafea
al noualea cal se prabuseste
a doua oara pescuiesti
incep sa incep
se lasa noaptea
ne pescuim
noi