Filed under: al doilea eu
din cand in cand se zguduie pamantul
din gand in gand e ca o boala
cand apele se onduleaza-n clipa
ca fruntea ta peste pamant
intinsa de cinci ingeri
din cand in cand tresare floarea
pleznita candva din samanta verii
cand aplecandu-te peste-a mea umbra
ai suflat incet peste pamant
imi frec mustata sa-mi amintesc ca-s eu
acum aici nu trunchi de paguba
din cand in cand m-arunc in mine
ca lemnul in cuptor
sa mai gasesc ceva din tine
ca jarul scormonit de dor
un tremur ratacit pe plaja
sa ma imping spre tine cu patura in mana
sa ti-o asez ca tamp pe dupa umeri
se ara trupul meu pe dinafara
se schimba anotimpuri in frageda-mi mustata
ma zidesc perpetuu in zidul ce se pravaleste
in corpul meu sunt ana a lui manole
in trupul meu acid imi vars ploile
cultivand suflul adunat din pesteri
si de pe talpile trecatoarelor
sa mai ascund din floarea noastra
cate-o tulpina cate-un ciot
ca mi-am crescut si ciori
sa ciuguleasca etern
ea creste-ncontinuare luand forma gatului tau vesnic
da gatul tau e vesnic
chipul meu cunoaste alta fresca
in chip de heruvim sunt eu acum
dar floarea ta nomado
face muzica intre peretii mei
fara tine fara mine
face muzica
do re mi
nomado
mado
do
.
No Comments pînă acum
Lăsați un comentariu
Lăsați un comentariu
Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
