Mysterium fascinans cu mine si mustata mea

E o noapte a magicienilor. Un zenit al reinventarii. E doar un sentiment uscat, indescifrabil, ca acela de pe puntea dintre sacru si profan, ca linistea pe camp dupa ce trec caii galopand in noapte. O atingere amorfa, polisemantica la colt de seara, cand trupul de femeie poate fi si bland si spurcat, si religios si prozaic. Acelasi sentiment care se zvarcoleste ca o larva in suflet de fiecare data cand trupul ti-a scapat din nebunia rosie, verde, cruda a junglei tale.

E o noapte de abracadabra. Una dintre noptile, pe care ti le doresti a fi magice. Erau dimineti cand tata ma trezea fluierand.  Primul trezit nastea lumini in casa si in mine.  Acum diminetile sunt lungi si sparte ca geamurile dupa razboi.

Foarte putine paturi le-am considerat ale mele. Candva, demult, si noptile mele aveau un miez, cald si moale ca painea ascunsa-n vatra. M-am varuit pe dinauntru si singurele lumini ce se zbat printre pleoape sa intre in mine au nuante bizare. Ma asteptam sa inteleg mai multe, dar sunt doar nopti uitate.

E cald, e mult prea cald uterul acelor ani. Acele linisti in pod, acele ciocniri de copite, acei prieteni intregi, neimprastiati. Prea multe s-au golit. Prea greu e sa tricotezi realitati - zilnic. Asemenea unui ziar trudit peste noapte ies de sub tipar dimineata cu cerneala scurgandu-mi-se pe scrot in jos. Nu s-au ros tiparnitele.

Acum sunt linisit, pot adormi. Era ceva in cafea acum cinci-sase ani, era ceva in noi. Era altceva.

Aceeasi linie coboara curbata

mereu accentuata bataia pe sira spinarii

in pasi mici de miriapod

ma mangai singur pe brate

in spatele perdelelor

imi duc dansul pana la capat

juisez si cant

in blanda rasturnare a clipei

in trista ejaculare a timpului

sub greutatea de stejar

juisez si cant

orgasmic despre piei nebatute de soare

si tone de intestine infierbantate

de zeama opaca a strafundului masculin

se revarsa asupra umbrei tale

tu toate care esti tu din toate cate putin

din gand in gand din

punte in punte

ingroapa-mi matele loveste-mi pielea

un nou vis murdar

si dimineata din numele meu s-a nascut concretul

trupu-mi a ajuns la un alt tiraj

la orizont se zbat lascive tiparnite.

De data asta va voi povesti despre o mare de oameni ca un corp, despre caldura, despre un val de sunete - despre Urban Blast 3. Vava si distinsa lui companie au facut din nou un eveniment demn de respect. Am inceput cu asta pentru ca e important, insa ma voi intoarce in timp cu o seara, o seara care ne-a gasit pe o terasa in Iasi, inainte de primul concert The Others in Iasi. In ciuda unei reclame subtirele, a unui public restrans am reusit un concert intim, cald, ca la carte. Speram ca acum, ca s-a mai auzit de noi pe acolo sa ne intoarcem cu mai mult succes.

Dar sa revenim la delir. Ajunsi din Iasi in Bucuresti am descoperit o Suburbia cu un sunet infinit mai bun decat data trecuta, cu Clara la butoane, cu Vava si Sasha trebaluid, cu pofta de treaba si muzica. Imediat dupa 8 au inceput sa intre si oamenii pe usa si iata ca la 8 jumate am inceput sa cantam. A fost un concert scurt, din cauza planificarii stricte dar necesare, un concert fara Groove Tragedy, What You Got?, Crazy City, Incomplete sau Funky Mamma, dar cu un public care a inceput sa se miste de la prima piesa (asta merita retinut - mai rar asa ceva!). Ca am terminat repede m-a iritat un pic, dar nervii mei nu erau indreptatiti, si nu era vina nimanui ca programul trebuia facut asa. Oricum Mihnutz a ajuns la timp de la Constanta, unde avusesera concert in aceeasi seara, la fel ca si baietii de la Kumm, si a urcat pe scena la House Party. Ce a urmat dupa noi nu e de povestit, e de simtit. Un Tep Zepi in mare forma cu un Contact direct in plex, o Luna Amara foarte dura dar atat de bine pusa la punct, la punctul unde incepi sa te gandesti mai mult la mai multe, si un Kumm extraordinar, pana in viscerele noptii, cu piese care parca intrau una in alta, asemenea valurilor de sunete lovindu-se de noi, cei din fata, ca de stanci. E greu de povestit.

De data asta nu am mai inclus toate glumele si fazele de pe drum, pentru ca sunt atat de multe, atat de tampite si atat de absurde si contra bunului simt umoristic, ca ne-am fi desfiintat din start in fata voastra :D. De fapt nu glumim, suntem stane de piatra, din care curg rauri de funk. Cum o fi asta?

Dupa cantare stiti ce a urmat: Hanul lui Viorel, cel mai Urban dintre Vioreli. Merci Viorel!

Sarut manutza Vava & Sasha!

The Others funk-tioneaza!

Unii dintre noi locuiesc la Brasov, restul la Cluj - cel mai des cantam la Bucuresti. Destinul The Others. Iata ca ieri am mai avut o cantare in Bucuresti, in Art Jazz Club (www.artjazzclub.ro), club de care mai auziseram, dar nu-l vazusem niciodata. Toate numele de pe site ne speriau, dar cu fiecare concert te intaresti asa ca ne-am bucurat sa fim acolo. Ne-am luptat( bine, fara foarte mult patos initial ca ne era foame) cu sunetul extrem de dificil de realizat. Intr-un final am avut un sunet. “Un” sunet. Dar asta nu-i problema mare, daca zambesti si ii faci pe cei din fata ta sa se simta bine, atunci e ok. Incet-incet se umplea clubul, chiar daca mic, ceea ce contribuia la o atmosfera extrem de relaxanta. Pentru cei neagasati de chelnerita. Ne-am bucurat sa vedem atatea fete cunoscute, oamenii care isi fac un obicei de a veni la concertele noastre din ce in ce mai des. Nu mai incep sa enumar, ca nu mai termin. Oricum Para a fost foarte dragut sa ne ia de la gara Leviathanului (in fata garii la plecare un autobuz a incalecat lasciv o masina) si sa aiba grija sa avem tot ce ne trebuie. Dar sa revenim la concert - fiind un sunet dificil am renuntat la cateva piese, mare noroc am avut cu Bujor care i-a imprumutat basul sau lui Michel, pentru ca, da… s-a stricat basul chiar la soundcheck (chiar daca banuieli aveam inca de dimineata cand Spector-ul lui Michel a prins o raceala). Am cantat in doua reprize, ca oamenii mai trebuie sa si consume. Am cantat si pentru prima data ultima piesa compusa, r’n'b/soul/funk, care nu are un nume inca, dar care ne baga in boala pe noi, atat de mult ne place. In partea a doua ne-am dat si noi seama ce si cum, si cand Mihnea a urcat la House Party sa ne acompanieze, Art Jazz-ul s-a metamorfozat: oameni in picioare dansand, cantand, batand din palme. Am primit unul dintre cele mai intense si calduroase bis-uri din cei doi ani jumate ai nostri. Promisiuni de album, cantari, articole - toate intr-o seara. Vom trai si vom vedea. La plecare pe cand incarcam sculele intr-un taxi Victor tinea neaparat sa il decapiteze pe taximetrist cu haionul. Am dat in parg de ras, dar saracul taximetrist n-a mai zis nimic. Am tras repede la Hanul lui Viorel si am bagat somn, somn, somn. In tren am continuat activitatea sedentara pana cand trezit brusc din somn, Michel a dat sa coboare disperat la Predeal urland :”Miscati-va!”. Desigur am expirat de ras - din nou.

Multumim Art Jazz, Para, Bujor, Viorel si tuturor celor care au impartit cu noi acei metri patrati si acele note din aer. Pe saptamana viitoare, Bucuresti!

The Others funk- tioneza.

Se scutura de metale in noapte cenusa. Pe piept te asezi, mantuitorule verde, ca spuza pe mlastini mi te intinzi pe coaste, sa imi tulburi somnul cu nelinistile tale. Falanga ta se infige in sternul meu si imi soptesti printre dinti versete eterne. Am incetat demult, din nou, sa tremur. Ai incetat demult, din nou, sa mi te asezi pe cosul pieptului. Din scrot in scrot bate secunda. Mai trece o zi. Mai trece o noapte cu ciocanit verzui. Mi-s blande clipele de somn. Nu banuiesc nelinistile tale celeste, cand muti din loc cu mecanisme vesnice vechiile galaxii ruginite. Cum arata tatal tau printre roti de lemn gigant? Mi-s blande clipele de somn. Nu aud zgomotul de care, nici pasii tai in cer. Intinzi din nou falanga spre pamant in inclestare muta. Dar nici un pom nu arde, si nici o apa nu ingheata fara falanga ta. Doar noi aici in colturi calde ne amestecam mereu. Fugim spre cascade calde de saliva ca zeama zeilor. In pieptul tau mai bate ceva din mine, in mine doar teama de-a fi scris de tine. Ma vei ierta la noapte? Ma fac ca nu iti vad falanga. Oricum ai arata, esti tu, etern un verde organic, ca un pod peste celulele noastre de lacuste neputincioase. Si noi aici nu banuim bataia falangelor tale in cristalor boltii ceresti, nici corul intins ca un covor dupa masacru.

H.R.Giger - Mantuitorul