Mysterium fascinans cu mine si mustata mea

Unii dintre noi locuiesc la Brasov, restul la Cluj - cel mai des cantam la Bucuresti. Destinul The Others. Iata ca ieri am mai avut o cantare in Bucuresti, in Art Jazz Club (www.artjazzclub.ro), club de care mai auziseram, dar nu-l vazusem niciodata. Toate numele de pe site ne speriau, dar cu fiecare concert te intaresti asa ca ne-am bucurat sa fim acolo. Ne-am luptat( bine, fara foarte mult patos initial ca ne era foame) cu sunetul extrem de dificil de realizat. Intr-un final am avut un sunet. “Un” sunet. Dar asta nu-i problema mare, daca zambesti si ii faci pe cei din fata ta sa se simta bine, atunci e ok. Incet-incet se umplea clubul, chiar daca mic, ceea ce contribuia la o atmosfera extrem de relaxanta. Pentru cei neagasati de chelnerita. Ne-am bucurat sa vedem atatea fete cunoscute, oamenii care isi fac un obicei de a veni la concertele noastre din ce in ce mai des. Nu mai incep sa enumar, ca nu mai termin. Oricum Para a fost foarte dragut sa ne ia de la gara Leviathanului (in fata garii la plecare un autobuz a incalecat lasciv o masina) si sa aiba grija sa avem tot ce ne trebuie. Dar sa revenim la concert - fiind un sunet dificil am renuntat la cateva piese, mare noroc am avut cu Bujor care i-a imprumutat basul sau lui Michel, pentru ca, da… s-a stricat basul chiar la soundcheck (chiar daca banuieli aveam inca de dimineata cand Spector-ul lui Michel a prins o raceala). Am cantat in doua reprize, ca oamenii mai trebuie sa si consume. Am cantat si pentru prima data ultima piesa compusa, r’n'b/soul/funk, care nu are un nume inca, dar care ne baga in boala pe noi, atat de mult ne place. In partea a doua ne-am dat si noi seama ce si cum, si cand Mihnea a urcat la House Party sa ne acompanieze, Art Jazz-ul s-a metamorfozat: oameni in picioare dansand, cantand, batand din palme. Am primit unul dintre cele mai intense si calduroase bis-uri din cei doi ani jumate ai nostri. Promisiuni de album, cantari, articole - toate intr-o seara. Vom trai si vom vedea. La plecare pe cand incarcam sculele intr-un taxi Victor tinea neaparat sa il decapiteze pe taximetrist cu haionul. Am dat in parg de ras, dar saracul taximetrist n-a mai zis nimic. Am tras repede la Hanul lui Viorel si am bagat somn, somn, somn. In tren am continuat activitatea sedentara pana cand trezit brusc din somn, Michel a dat sa coboare disperat la Predeal urland :”Miscati-va!”. Desigur am expirat de ras - din nou.

Multumim Art Jazz, Para, Bujor, Viorel si tuturor celor care au impartit cu noi acei metri patrati si acele note din aer. Pe saptamana viitoare, Bucuresti!

The Others funk- tioneza.