Managementul cultural – o optiune

[Text publicat in primul numar al revistei "zHona", revista a liceului "Johannes Honterus" din Brasov, iunie 2009, pag. 35-36.]

„Dezvoltarea, văzută separat de contextul uman şi cultural,
este creştere fără suflet.” (Our creative diversity, UNESCO, Paris 2005)

Orice tânăr se confruntă în pragul absolvirii liceului cu dilema carierei. Din cauza diversităţii copleşitoare de domenii de lucru şi a specializării necesare, absolventul se vede pus în situaţii din ce în ce mai dificile. Acest articol este adresat liceenilor care au înclinaţie spre domeniul artistic sau/şi cultural şi care se află în faţa unei dileme, în ceea ce priveşte studiile universitare. Doresc ca acest articol, născut din experienţă personală, să fie un ajutor pentru cei care doresc să ofere talentului artistic un caracter practic cu centrul de greutate în promovarea artelor şi culturii în spaţiul public.

Managementul cultural este o disciplină care ridică, într-un prim pas, o sprânceană, ca apoi, după aprofundarea domeniului de activitate, să le ridice pe ambele întru mirare şi încântare. Este aproape de neconceput ca termeni economici să se contopească cu cei artistici într-o unica sintagmă. „Arta este artă de dragul artei”, gandesc mulţi, însă cei implicaţi direct în mecanismul creaţiei artistice sunt conştienţi de fondurile necesare pentru a duce la bun sfârşit un proiect artistic sau cultural. Artistul nu are nevoie doar de materie primă, această diferă de la blocul de piatră pentru sculptor, până la o simpla foaie albă pentru scriitor, ci şi de un spaţiu de desfăşurare, o platformă unde să îşi poată exprima şi expune ideile în deplinătatea acestora. Mai mult de atât, artistul are nevoie de un anumit cadru legislativ, care să îi garanteze drepturile şi siguranţa păstrării şi respectării produsului artistic. Arta este comunicare prin simbol. Pentru a ajunge la receptor are nevoie de canale de difuzare, fie aceasta mass-media de tip clasic sau spaţiul virtual. Artistul are nevoie de reclamă. Uneori acesta nu are nici timpul, nici capacitatea necesară să se ocupe de mecanismele din jurul produsului cultural. Aici intervine managerul cultural. Managementul cultural este o ocupaţie interdisciplinară, care nu se găseşte în nomenclatorul meseriilor, însă care pregăteşte profesionişti capabili de a se implica în diverse domenii de activitate, fie ele în spaţiul administrativ-juridic (Ministerul de Cultură, Institutul Cultural Român, teatre de stat, opere, centre culturale etc.), în spaţiul comercial (galerii de artă private, centre culturale, cluburi etc.), ori în spaţiul non-guvernamental (ONG-uri).

Managerul cultural este un mediator, un intermediar, care înţelege profunzimea actului creator, dar care este conştient de faptul că acel produs artistic poate şi trebuie să devină un bun public, şi acţionează în folosul acelui produs artistic fără a-l denatura. Societatea românească duce lipsă de un asemenea personal, chiar şi din simplul motiv că nu s-au implementat programe universitare, care să se ocupe intens cu acest domeniu de activitate. Acest lucru se observă în raza de acţiune săracă a Ministerului de Externe în domeniul cultural. Arta şi cultura şi-au caştigat în ultimii ani locul meritat în rolul pe care îl au în evoluţia ţărilor în curs de dezvoltare, sau în eterna reformă, cum este ţara noastră. Pe plan mondial arta şi cultura se bucură de legislaţii generoase, prin tratatele UNESCO, iar Uniunea Europeană are faimosul art. 151, pentru garantarea acestora. Problema intervine pe plan naţional. În timpul “Mitingului breslei creative. Soluţii pentru dezvoltarea sectorului cultural independent”, întâlnire din data de 21.02.2009 a ministrului Th. Paleologu cu sectorul cultural independent, eveniment organizat de The Ark la Bucureşti, s-au menţionat următoarele probleme structurale ale sectorului cultural: 1. lipsa de comunicare cu MCCPN, birocraţia excesivă şi lipsa transparenţei (30,76%); 2. accesul greoi la finanţare (17,43%); 3. dezvoltarea resurselor umane, crearea unei clase de manageri culturali profesionişti (12,82%). Ultimul punct este cu adevărat important, pentru că munca în domeniul cultural este puternic interdisciplinară şi necesită cunoştinţe temeinice pentru a stăpâni procesele şi mecanismele actului cultural.

Din păcate, această disciplină nu se poate studia la modul aprofundat în România. Zona culturală de limbă engleză are o bogată tradiţie în studiile culturale (“culture studies”, care funcţionează predominant pe baza definiţiei culturii în sens larg, aceea de “mod de viaţa”, termenul antropologic). În Germania se împlinesc 20 de ani de la implementarea acestei discipline. În spaţiul german, managementul cultural funcţionează în principal pe baza definiţiei culturii ca rezultat al artelor. Cunoaşterea unei limbi străine poate fi o binecuvântare în lărgirea orizontului şi a domeniului de interes. Trebuie numai să căutaţi şi veţi gasi!

Pledez pentru constituirea unei comunităţi de profesionişti în domeniul cultural, specialişti cu o profundă înţelegere nu numai faţă de cultura aşa-zisă înaltă, ci şi faţă de cultura underground, a artei de stradă, sub toate formele ei – o clasă de profesionişti cu instrumentele necesare înţelegerii proceselor socio-economice si cultural-politice actuale. Consider că aşa am putea oferi culoare nu numai unei societăţi civile prea puţin prezente, ci am deschide calea către un acces mai lesne la artă şi cultură prin ONG-uri de gen, centre culturale etc. Dorinţa însuşirii unui rol european pe care să îl merităm, potenţialul nostru cultural imens şi toţi acei artişti tineri care simt nevoia unor platforme de exprimare – toate acestea au nevoie de o voce puternică cu un discurs cultural pertinent şi cu o conduită activă, care să ne aşeze valorile adevărate într-un dialog productiv cu celelate culturi ale lumii.