[Articol publicat in numarul 24 al revistei Tiuk!]
Planuiam un articol despre underground-ul romanesc de ceva vreme, insa mi s-a parut mereu un subiect mult prea complex, pentru a-i dedica o ora, doua din zi. Este o tematica ce necesita cel putin o carte (poate candva). Un eveniment recent m-a impins sa fac totusi aceste consideratii: despartirea trupei de stoner rock Tep Zepi. Au mai fost despartiri in ultima vreme, unii muzicieni au parasit scena in ultimul an (ma numar si eu printre acestia), insa toate astea mi se pareau firesti. Despartirea trupei Tep Zepi, dupa doar vreo trei ani de activitate si dupa lansarile discografice de exceptie, nu mi s-a mai parut atat de naturala. Motivul anuntat (nu mai pot canta pentru un public de 10-15 oameni) nu m-a surprins, stiu ca este o problema reala, insa m-a pus pe ganduri. In cele ce urmeaza voi vorbi despre fenomenul underground din Romania asa cum il vad eu.
Citeste mai departe aici.
[...] Continarea articolului, aici. Tags: articol, Flavius Alexandru Ardelean, The Others, underground Posted in: Articole muzica, Stiri [...]
amice, e evident ca habar n-ai ce vb. tu mai stii ceva in afara de rahatu asta alternativ care ni se pompeaza ca si cum ar fi muzica de nisa, si vezi doamne underground? ai auzit in viata ta de METAL. cata vreme tu vii cu exemple ca tep zepi, deja e evident pt mine ca vb pe pereti… m-am saturat ca muzica asta, alternativu pl sa fie considerat in aceeasi categorie (underground) cu metalul. metalul e underground, alternativu vostru are expunere, inclusiv pe mtv si la fest berii… asa ca mai subtire cu trupele astea.
am intrat intamplator pe blogul asta datorita unui mass nedorit, din partea cuiva care vrea sa cante metal si discuta cu oameni care au legatura cu alternativ… i rest my case… rockerii lu peste…
Oferirea unei dimensiuni culturale asa zisului fenomen underground, dublata de o analiza cu un discurs critic este cu siguranta un demers salutar. Insa gasesc ca s-au produs cateva confuzii in ceea ce priveste natura fenomenului supus analizei. Intai, la noi o trupa care afara ar putea lesne trece drept “mainstream” este automat situata in “underground” pentru simplul fapt ca situatia culturala a Romaniei este extrem de precara. Noi nu am avut privilegiul coerentei manifestarilor culturale care in Occident s-au succedat natural, in ciuda interferentelor dinamitarde ale evenimentelor istorice. A discuta despre underground si mainstream intr-un context cultural invalidat de absenta reperelor corespunzatoare este aproape o absurditate. Nu se poate compara peisajul Occidental, intesat de optiuni, cu privelistea dezolanta caracteristica Romaniei. “Mainstream” este un fel “pop” de a spune “mass-culture” si tot ceea ce este materializare estetica (ma rog) a gustului acestei mase. Asta la modul foarte general, fireste. Undergroundul capata deja valente elitiste desi dpdv estetic nu este,de foarte multe ori, decat o nisa mai pretentioasa a mainstreamului. A mitiza undergroundul, a-l supra-estetiza este o greseala.Este, de asemenea, oarecum neverosimil sa sustii ca artistii au datoria estetica de a se situa permanent in underground, caci, vezi Doamne, acesta ar fi un soi de mircocosmos cultural separat de cel al gloatei unde adevarata arta este conceputa. Baliverne!Noi NU AVEM un mainsteam! Sa-l avem intai si dupa aceea sa ne gandim la realizarea unei alternative. Daca la noi ar aparea o formatie cum este, spre exemplu, The Killers sau Velvet Revolver (care sunt, sa recunoastem, comerciale pana in maduva oaselor) presa “underground” ar proclama nasterea unei noi trupe underground. Mainstreamul nu este o categorie abstracta care se aplica asemenea unei etichete pe totalitatea genurilor muzicale. Ai un mainstream rock, un mainstream pop, blues etc si apoi ai alternativa, afara fireste. La noi ai niste reminiscente banale ale anilor 80 care trec gresit drept mainstream (Iris, Cargo) si care sunt de fapt simptomul unei nostalgii, apoi mai ai pop-rockul penibil cu reprezentatii “veseli” Krypton, Directia 5, Bere Gratis etc, si supa trista si gretoasa a popului, house-ului, dance-ului. Cu asa mainstreameri oricine trece drept underground. In sfarsit, ceea ce voiam de fapt sa spun este ca noi nu avem nici mainstream, nici underground pentru ca nu avem o industrie muzicala serioasa si nici un context cultural suficient de bogat pentru ca delimitarile sa fie operante.
in principiu sint de acord cu dan si lady cu precizarea ca asa precara cum e piata muzicala autohtona se pot totusi delimita un mainstream si underground vagi. accentuez “vagi”.nu cred ca publicul ar trebui sa fie raspunzator pentru promovarea trupelor, ci casele de discuri si oamenii de meserie. publicul are si el viata lui in afara salilor de concerte si nu poti sa pretinzi ca oamenii sa fie fideli intr-un mod cultic trupelor. oamenii sunt oameni, vin si pleaca, au locuri de munca, familii, copii…nu scena autohtona e grija lor principala iar un public format numai din oameni de muzica sau artisti devotati este o perspectiva nerealista. in secolul asta nebun, in plina inflorire a culturii de consum tot oamenii industriei raspund de raspandirea culturii,in toate formele ei.
cred ca ai punctat f bine fenomenul. avem nevoie de constienta si oameni treji. keep it up!
Mai intai, ma rezum la articol, dupa care o sa am si cateva remarci la adresa celor care si-au dat cu parerea.
) as zice ca trupele/artistii underground au ca public-tinta o nisa de piata foarte ingusta, pe cand mainstream-ul se adreseaza unor segmente foarte largi de public (sau chiar intregului public). Dar, vezi tu… o trupa, in momentul in care hotaraste sa fie underground, trebuie sa-si asume toate consecintele ce decurg din acest fapt. Si ma refer, aici, in primul rand, la bani. Pentru ca, in momentul in care alegi sa fii underground, este clar ca nu poti trai doar din muzica. Au trait asta pe propria piele multe trupe bune de rap de la noi, cu mesaje sociale puternice (Getto-Daci, Delikt sau Pirats Klan sunt doar cateva exemple) si s-au vazut nevoite sa renunte la muzica.
1. Despe despartirea trupei Tep Zepi: am auzit de ei de la tine si am ascultat foarte putine piese de-ale lor, tot de la tine. Este trist ca s-au despartit si spun asta, mai ales gandindu-ma la situatia trupei de care tu te-ai despartit acum ceva vreme… O trupa de copii formidabili, talentati, cu potential urias, dar care sunt prea putin promovati. Da, ei sunt genul de trupa care ar merita sa faca parte din mainstream. Pentru ca ceea ce fac ei se poate numi arta si este genul de muzica ce “gadila urechea intr-un mod placut”. Am fost la 4 concerte de-ale lor in Bucuresti si nu cred ca am vazut la niciunul mai mult de 50 de oameni.
2. Abordarea culturala a fenomenului underground cred ca necesita un articol distinct, fiindca sunt foarte multe de zis (aici vorbesti doar de muzica) si, poate asa, reusesc si metalarii care isi dau cu parerea pe aici sa inteleaga ce este o sub-cultura underground. Cunosc prea putine despre aspectul cultural al underground-ului, ca sa emit o judecata de valoare. Pot spune, insa, ca underground-ul a reprezentat, reprezinta si va reprezenta intotdeauna modalitatea artistilor valorosi de a se exprima fara niciun fel de bariera, pentru un public select. Dintr-o perspectiva de marketing (defect profesional
Eu unul, daca as fi artist si as vrea sa raman underground (sa cant pentru o anumita nisa de public, considerata elita), mi-as pune serios problema sa am si un job, care sa reprezinte sursa mea de venit, iar muzica sa ramana la stadiul de pasiune. Pentru ca adevarata arta vine din pasiune, nu?
2. Despre trupe: da, am observat si eu ca unii confunda underground-ul cu “anticamera” mainstream-ului si lucrurile nu stau deloc asa. Multi dintre ei cunosc prea putine despre muzica, dar se viseaza mari vedete. Si, in momentul in care vad ca ii asculta prea putina lume, fie renunta, fie isi schimba stilul intr-unul pur comercial.
Si da, publicul trebuie sa-si exercite rolul de regulator. Pentru ca, pana la urma, orice muzician canta pentru un public (ma refer la cei care sustin sau isi doresc sa sustina concerte) si acesta din urma este cel care trebuie sa trieze valorile de nulitati. Din pacate, insa, publicul de la noi este prea comod si prefera sa ia “de-a gata” ceea ce li se ofera, fara sa incerce sa-si formeze o oarecare cultura muzicala.
3. Locatiile: desi cred ca exagerezi putin la partea cu angajatul de manageri culturali etc. (este de ajuns un om bun de marketing care sa fie si pasionat de muzica), sunt de acord ca artistii ajung, de cele mai multe ori, sa cante in locatii mizere, cu o sonorizare jalnica (de exemplu, la concertul The Others din Suburbia, de saptamana trecuta, saxofonul lui Munte se auzea doar in momentele de solo si asta m-a enervat teribil) si sa fie platiti foarte prost. Pe undeva, este si vina lor ca accepta sa cante in astfel de conditii.
4. Publicul: din ce am observat eu, cei trecuti de 26 de ani sunt prea blazati ca sa mai urmareasca trupe romanesti in concert, considera ca stiu atatea despre muzica, incat nu merita sa se deplaseze in oras, la un concert care, de cele mai multe ori (in cazul trupelor underground) costa cat o masa de pranz la un restaurant mediu (nici macar select!). De cele mai multe ori, publicul trupelor underground este format din oameni sub 23 de ani. Si asta, fiindca ei sunt mereu in cautare de ceva nou. Si acesta este si motivul pentru care “dispar peste noapte”. De cele mai multe ori, vin la recomandarea prietenilor/amicilor/colegilor si impreuna cu acestia, ca sa se distreze si sa asculte muzica live pe bani putini. Din momentul in care acestia calca in locatia in care are loc concertul, as zice ca este de datoria trupei sa ii tina aproape, sa arate ca merita timpul si banii investiti in prezenta la respectivul concert si, eventual, la viitoare concerte.
ONG-uri pentru promovarea si sutinerea culturii underground… cred ca ai mers putin cam departe. Atat timp cat exista internet (profile de myspace, site-uri oficiale, blog-uri), nu cred ca este nevoie de ONG-uri- rata de penetrare a internet-ului este una destul de ridicata in randul tinerilor, zic eu.
Bun, acum cateva remarci pentru “comentatori”…
@Dan
Incearca sa mai citesti de 2-3 ori articolul. Poate asa iti vei da seama ca Tep Zepi este doar un exemplu pentru a ilustra mai bine un punct de vedere. Iti inteleg frustrarea cauzata de faptul ca la momentul actual nu se promoveaza nicio trupa de rock, dar asta este din cauza ca nu prea mai exista asa ceva. Singura trupa adevarata de rock (una underground, de altfel) a fost Cargo, pana la momentul despartirii de Kempes. Vor mai trece ani buni pana sa ia nastere o trupa de rock cel putin la fel de buna.
@LadyDarkness (ce porecla!)
nu cred ca nu exista repere culturale in Romania. Trebuie doar cautate cu atentie. In momentul in care le-ai gasit, o sa realizezi ca underground-ul poate fi, intr-adevar, abordat dintr-un punct de vedere cultural. Iti recomand, ca lectura de vacanta, articolele lui Matei Florian, de la sectiunea “audio si n-am cuvinte”, din revista Dilema Veche. Daca chiar esti interesata, iti recomand si “cel mai bun album muzical romanesc din 2008″ (il gasesti tot in arhiva Dilemei Vechi).
Da, sunt de acord ca mitizarea si supra-estetizarea underground-ului este o greseala si nu cred ca asta a incercat Flavius sa faca aici. As zice ca el incearca doar sa promoveze cultura underground, in forma ei clasica, de “anti-comercial”, “anti-trendy”, “anti-mainstream” etc.
Avem un mainstream, dar este inca intr-o faza incipienta si de cele mai multe ori se confunda cu “muzica comerciala”. Da, sunt de acord ca ar trebui mai intai format acest mainstream. Dar, in acelasi timp, cred ca underground-ul poate exista si in lipsa unui mainstream.
Iar faptul ca tu consideri muzica house sau dance “supa trista si gretoasa” spune multe despre cultura ta muzicala si cat de mult esti la curent cu evolutia muzicii. Un adevarat iubitor si cunoscator al muzicii este acela deschis spre orice gen de muzica, incercand sa gaseasca putinele valori adevarate din fiecare dintre acestea. Poate ma insel, si te referi doar la scena romaneasca. Totusi, chiar si aici, as putea aminti de DJ Rhadoo (primul care-mi vine in minte; mai sunt si altii), foarte apreciat “peste hotare”; ar mai fi si Marius Moga, despre care multi spun ca muzica pe care o promoveaza in afara (diferita de cea pe care o produce in Romania) este foarte apreciata. Personal, nu am fost niciodata fan Moga si nici nu sunt, dar in momentul in care voi asculta o piesa buna produsa de el, il voi aprecia, cu toata sinceritatea.
@Orwell
Ma vad fortat sa revin, din nou, la abordarea din perspectiva marketing-ului: consumatorii (publicul, in cazul de fata) sunt cei care iau decizia de cumparare (ascultare, in cazul de fata). De aceea, ei sunt cei responsabili pentru ceea ce se promoveaza pe scena noastra muzicala. Nu am auzit inca de vreo casa de discuri sau “oameni ai industriei” sa mearga in public si sa spuna: “daca nu asculti trupa/trupele pe care le promovez, o sa ai de suferit!” Fiecare dintre noi este liber sa aleaga ce artisti aculta si, intr-o “piata” asa de mare cum este cea muzicala, are de unde. Daca, totusi, insisti ca cineva trebuie sa le arate oamenilor care sunt adevaratele valori, as zice ca acestia sunt “cunoscatorii”. Din pacate, multi dintre ei se considera undeva mult prea sus, ca sa le deschida ochii si altora.
Buna Vladi!
Iti multumesc pentru sfat! Sa stii ca am sa caut articolele respective. Dilema Veche este o publicatie extraordinara.
Cat despre dance, respectiv house, afla ca m-am referit la ceea ce poarta aceasta titulatura la noi in tara (trebuie si tu sa recunosti ca esenta stilurilor s-a diluat intr-atat la noi incat aproape in sila numesti ceva ca HiQ dance), nicidecum international. Am ascultat la viata mea frageda atat electro, techno (acid, minimal, free etc) cat si house (mai degraba vintage house) care nu numai ca mi-au placut, dar am recunoscut in ele “urechea” unor oameni extraordinar de talentati…din pacate toti erau artisti straini. Poate imi recomanzi tu vreun artist autohton de gen.
Trupe de muzica house nu prea exista la noi. Ei fac un fel de pop, pe care il arunca pe negative de minimal si publicul de prin cluburi savureaza aceasta pseudo-muzica. Si da, HiQ nu este nici pe departe o trupa dance.
Nu am avut ceva personal cu tine, dar imi dadeai impresia ca esti genul de persoana care refuza muzica electronica pe simplul motiv ca este produsa pe calculator (asta este si unul din motivele pentru care am zis ca poate ma insel in ceea ce priveste ideea ta de muzica house). Cat despre artisti autohtoni de gen, nu ti-as putea recomanda, din 2 posibile cauze:1. sunt prea “underground” si nu am cautat destul de bine dupa ei; 2. pur si simplu nu exista.
Deocamdata ma rezum la a asculta BBC Radio 1, RBMA Radio si, mai rar, samurai.fm.
@ everybody: este excelent sa vezi ca un articol subiectiv sau nu, (deci patimas sau nu), naste un schimb serios de idei. Flavius are tot dreptul sa scrie cum o face pt ca a fost in acest fenomen, deci stie ce a simtit. Respectele mele. Bine ca nu ai adunat mai multe specimene de imbecili patentati ca Danutz
) METAL, baiete, du-te si da cu capul de calorifer again, poate ti se reasaza sahiba. 
) Nici macar nu are rost sa faci o diferenta pt oligofreni (oligos – putina, frenos – minte) care vad totul in doua culori, metal si restul. 