Dau curs unei invitatii lansate de doamna Ioana Parvulescu intr-un articol din Romania Literara, “Nonconformistii”, adunat in volumul “Intoarcere in secolul 21″ (Humanitas, Bucuresti, 2009): invitatia de a calcula gradul de nonconformism din mine, pe baza unei scheme de lucru propuse. Deliciosul articol isi propune sa prezinte un exercitiu de imaginatie: cum arata un nonconformist de inceput de secol 21? Intr-o lume cu susul in jos, demitizata, “detabuizata”, de-orice-vreti-voi, nonconformistul ar trebui sa fie, paradoxal, inversul acestui model, anacronic, elegant, amintind de timpuri demult apuse. Iata criteriile propuse de autoare, la a caror lectura am tresarit amuzat si incantat:
“1. Intr-o lume a detabuizarii generalizate, spiritul nonconformist ar trebui sa cultive cu rafinament artistic tabuurile.
2. Intr-o lume despuiata, avangarda de azi ar trebui sa afiseze vestimentatia cat mai complexa, careia sa ii acorde o cantitate de timp apreciabila si trupul cat mai acoperit. Nonconformistul ar purta palarii. N-ar purta blugi, ca sa nu fie ca toata lumea. Si-ar asuma privirile scandalizate ale omului de pe strada.
3. Un spirit tanar si rebel ar fi, intr-o lume a mitocaniei generalizate, de o politete desavarsita, si-ar face un merit din a cunoaste bibliografia pe tema, politetea de-a lungul secolelor, s-ar lauda sa redescopere coduri ale bunelor maniere uitate de toti. Le-ar aplica fara gres, spre stupoarea tuturor.
4. Intr-o lume a e-mailurilor, avangardistul si-ar tine corespondenta numai cu scris de mana, cu plicuri frumoase si hartie bine aleasa.
5. Intr-o lume a computerului si a internetului, pe care o cunoaste perfect, nonconformistul ar prefera anticariatul, editiile princeps, ex-libris-urile si bibliofilia.
6. In lumea americanizata, anglofona, ok-eizata ar sti perfect limbile moarte, plus o solida cultura franceza sau italiana sau germana sau japoneza.
7. In lumea telefoanelor mobile care suna in pat, in biserica, la teatru sau in timpul unor Nocturne de Chopin la Ateneu, nonconformistul adevarat ar face din mobil un obiect din muzeul obiectelor inutile sau l-ar tine pentru comunicarea cu o unica persoana, in momente privilegiate. N-ar scrie SMS-uri.
8. Nu s-ar uita la televizor ca sa nu fie manipulabil.
9. In lumea faradelegii si a legii bunului-plac, a dizarmoniilor de tot soiul ar respecta legea si ar apara ordinea, armonia.
10. Ar cultiva intimul, secretul inocent, bucuria tacerii.
11. In lumea de azi, a turmei, avangardistul de azi ar trai in orice alta epoca in afara de prezent.” (Ioana Parvulescu, Intoarcere in secolul 21, Humanitas, Bucuresti, 2009, pag. 241)
Or, sa le luam pe rand:
1. Am o pasiune pentru tabuuri, evident din ratiuni culturale, intelectuale. Apreciez rolul lor consolator si regulator (“regulator” nu in sensul la care va ganditi – iata, un alt indiciu) in societate.
2. Tin la palaria mea patata, mai nou, cu vin rosu si mototolita, de pe urma unor seri si nopti nu prea linistite. Am o problema greu de conciliat cu blugii si pantalonii scurti si tin la multele mele camasi.
3. Ma straduiesc sa fiu cat mai politicos. Sunt si foarte exigent cu mine, astfel incat nu-mi voi acorda punctajul maxim la acest capitol.
4. Impartasesc un frumos dans al corespondentei cu iubita mea.
5. Ma descurc pe internet, dar un anticariat nu uit eu cu usurinta. Sunt un bibliofil dedicat.
6. Nu am reusit sa retin mai mult de 2, 3 maxime latinesti, cred ca niciuna greceasca, insa am crescut apropiat culturii germane.
7. Aici bifez negativ. Tare rau. Sunt prea legat de telefonul mobil. Pe de alta parte, nu ma ingrijorez prea tare: oricum mai mereu duc lipsa de credit.
8. Idem. Cat despre a fi manipulabil: nu cred decat intr-o singura libertate totala, dar care nu e din lumea aceasta.
9. M-am temut mereu sa incalc legea, dar ma si fascineaza dezordinea, dizarmonia si haosul, macar din curiozitate.
10. Mi-ar placea sa tac mai mult.
11. Ma gandesc uneori ca as vrea sa traiesc, macar pentru o zi, in Evul Mediu, dar sunt prea firav, m-as stinge usor si repede.
Asadar, dupa cateva calcule chinuite, obtin un rezultat aproximativ: 63%.
La ce bun? “Tineretul” de astazi este, in general, stigmatizat a priori, in aproape orice discutie a celor trecuti de 40 de ani, caracterizat ca fiind lipsit de maniere, incult, un grup (dez)organizat de “pierde-vara”, suspect si lenes. Asadar – conformist/nonconformist – tine de optica si de grupul de referinta. Pentru unii esti etern nonconformist, doar pentru ca esti tanar, pentru altii esti un fraier, pentru ca esti un “altfel” de tanar.
Sunt nemultumit. Acum ca tabloul unui nonconformist 100% imi este pe plac, analizez cum as putea sa imi imbunatatesc performantele: sa fiu si mai politicos, transformand politetea in cult, sa stau cat mai departe de televizor si telefon, sa tac si mai mult si sa cuget sistematic la timpurile in care ne ducem existenta si la cele pe care nu mai avem privilegiul de a le cunoaste. Dar limba greaca si latina tot nu am de gand sa invat.
Tu cat de nonconformist/a esti?
“lume a detabuizarii generalizate”, “lume despuiata”, “lume a mitocaniei generalizate” , “lumea faradelegii” , “lumea turmei” – descriere a prezentului. Oare nu se spune defapt: “lumea e rea”? Si deci:
12. Intr-o lume rea nonconformistul e bun(?)
Conformism vb Nonconformism: o falsa problema. Cred ca articolului pe care l-ai citat ii scapa formularea concluziei pe care (cu voia sau fara voia autorului) o lasa sa se inteleaga subtil.
Nu putem fi nonconformisti, ci doar conformisti intr-un mod sau altul. Nu te poti opune unui anumit model decat prin insusirea altui model, deci aplecarea spre alta forma de conformitate. Noncormosmismul ar presupune domnia haosului, a arbitrariului absolut,a contingentei totale, stare imposibil de atins unei fiinte umane.
Pentru ca un individ sa fie nonconformist ar trebui supunerea comportamentului sau unei imprevizibilitati generale. Acel individ ar trebui sa nu aiba nicio idee despre nimic si sa nu urmareasca niciodata vreun scop in actiunile sale, sa nu doreasca sa comunice nimic cu nimeni (ptr ca astfel ar intra in sfera constrangatoare si conformizanta a limbajului). Nu ar fi de ajuns ptr aceasta nici macar reducerea omului la starea animalica prin anularea constiintei de sine, ptr ca asta ar presupune iarasi un tip de conformism, si anume conformismul fata de natura instinctuala.