Mysterium fascinans cu mine si mustata mea

Eu nu stiu sa vorbesc

mereu vorbeam ascuns in spatele

altor sani

aceleasi tristeti vomitate in absurd

mereu rosteam minciuni pe alte picioare

ce nu ma duceau nicaieri

eu am uitat sa vorbesc

caci orice vorba imi putrezeste in fata ta

si orice gand e rupt din gandul tau

niciodata gandit

trec anii iata si nu mi-am dorit decat

sa fac din spatele tau

scara catre cer

sa numar soptit ingerii ce ti s-ascund in ureche

s-alung demonii cu solzi din tampla ta

sa suflu-n tine sa dai in parg

sa scap de boala sa cad in mine

ti-as ingana durerea sa iti treaca

dar nu stiu daca am glas

ascuns in mine impietrit

dau nastere unui pian mut

sa-mi cante nomazii

sa-mi danseze balerina

si cand se va apleca veacul peste mine

sa-mi amintesc timid

ca am stiut candva sa si vorbesc.

Si spune drept odata cu mine

nu-i asa ca daca cerul ar fi altul

si radacini prea vii ar atarna din el

si daca marea ar fi vazduh cu nori ca valuri

nu-i asa ca ai fi a mea?

Daca nimic nu ar fi asa cum este

si timpul ar sta pe ganduri

nu-i asa ca ai fi a mea?

Si daca indragostitii de maine

se vor tine de bratele ciuntite

nu-i asa ca totul iti va parea ridicol

si-n bland macel sentimental

te-ai mai gandi din cand in cand la mine?

Te-as scoate atunci din randul perdelelor vii

si te-as reda desertului pustiu

din inima mea uscata

sa-ti ud pielea cu apa oazei mele

o rana dulce-n duna freamatului meu

in clipa neputintelor din somn.

In inima mea scarabei si-au impins globurile de balegar

si incercam mereu la cotitura noptii

sa le soptesc ca nu-i Egiptul

ca nu esti zeita Nilului

ci doar cu gest nebanuit ai stramutat cu mii de ani in urma

siroaiele ochilor mei

spre fragede clipe de delir organic solitar.

Dar nu-i asa

ca daca as fi altcineva

ai fi a mea?

va fi o zi ca oricare alta

o zi de ingropat memorii

din subrede departari

te spargi spre mine ca fructul

copt dat in parg

in banuiala mea

ca-n amanuntul tau te vad

femeia ce vei fi

se vrea a fi o boala

un vesnic cant pe-o voce

se cere a fi tacere

se cerne-n vai eterne

se vrea a fi tot ce nu a fost

in camara mea de huma

nu s-au racit taciunii-n cosul pieptului

am incetat sa te mai caut

in orice umbra ravasita pe coaja pamantului

cand vei veni va fi o zi

ca oricare alta

o zi de ingropat memorii

din fir de praf te plamadesc

mereu in vatra pumnului meu

am uitat cum aratai atunci

acum inalt piramide din lutul tau

spre cer.

Aceeasi linie coboara curbata

mereu accentuata bataia pe sira spinarii

in pasi mici de miriapod

ma mangai singur pe brate

in spatele perdelelor

imi duc dansul pana la capat

juisez si cant

in blanda rasturnare a clipei

in trista ejaculare a timpului

sub greutatea de stejar

juisez si cant

orgasmic despre piei nebatute de soare

si tone de intestine infierbantate

de zeama opaca a strafundului masculin

se revarsa asupra umbrei tale

tu toate care esti tu din toate cate putin

din gand in gand din

punte in punte

ingroapa-mi matele loveste-mi pielea

un nou vis murdar

si dimineata din numele meu s-a nascut concretul

trupu-mi a ajuns la un alt tiraj

la orizont se zbat lascive tiparnite.

din cand in cand se zguduie pamantul

din gand in gand e ca o boala

cand apele se onduleaza-n clipa

ca fruntea ta peste pamant

intinsa de cinci ingeri

din cand in cand tresare floarea

pleznita candva din samanta verii

cand aplecandu-te peste-a mea umbra

ai suflat incet peste pamant

imi frec mustata sa-mi amintesc ca-s eu

acum aici nu trunchi de paguba

din cand in cand m-arunc in mine

ca lemnul in cuptor

sa mai gasesc ceva din tine

ca jarul scormonit de dor

un tremur ratacit pe plaja

sa ma imping spre tine cu patura in mana

sa ti-o asez ca tamp pe dupa umeri

se ara trupul meu pe dinafara

se schimba anotimpuri in frageda-mi mustata

ma zidesc perpetuu in zidul ce se pravaleste

in corpul meu sunt ana a lui manole

in trupul meu acid imi vars ploile

cultivand suflul adunat din pesteri

si de pe talpile trecatoarelor

sa mai ascund din floarea noastra

cate-o tulpina cate-un ciot

ca mi-am crescut si ciori

sa ciuguleasca etern

ea creste-ncontinuare luand forma gatului tau vesnic

da gatul tau e vesnic

chipul meu cunoaste alta fresca

in chip de heruvim sunt eu acum

dar floarea ta nomado

face muzica intre peretii mei

fara tine fara mine

face muzica

do re mi

nomado

mado

do

.