În Midian Dumnezeu îl aştepta pe Om
în vârf de deal: El – dealul.
Îl aştepta – în gând – pe Om,
precum, mai târziu, avea s-aştepte
- în faptă – Omul moartea Dumnezeului.
Acum, aici, între o aşteptare vie
şi o aşteptare moartă,
doar timpul nu mai aşteaptă pe nimeni.
Archive for the ‘poemele nomadei’ Category
XX.
Postat în poemele nomadei în septembrie 1, 2009 | Lasă un comentariu »
XIX.
Postat în poemele nomadei în mai 26, 2009 | Lasă un comentariu »
Uite un pumnal!
mi-a zis arhanghelul Gavriil
în timp ce mi-l strecura sub pernă
prin el, îmi zice, poti asculta
urletele din Ge-Hinnom
şi desfrâul din Sodoma şi Gomora
nopţi la rându am vegheat asupra pernei
şi nu am auzit nimic
a noua noapte Gavriil mi-a zis
cu pumnalul meu asculţi tăcerea
şi bezna frântă a devenit somn
şi somnul tânjea după pumnal
şi tu, Nomado, neîncetat [...]
XVIII.
Postat în poemele nomadei în mai 26, 2009 | Lasă un comentariu »
Dar uită-te la mâinile mele
cu care te-am căutat în deşert
acolo unde eremiţii îşi cântă Dumnezeul
eu te căutam pe tine
pe poteca urşilor în noapte
mi-ai şoptit în gând ceva despre un pântec
ce ne va şterge toate păcatele
înfăşurându-le în scutece
şi dându-le drumul să plutească pe Nil în sus
să întrepte lumea în val de miracol
şi mă întreabă eremiţii
de ce [...]
XVII.
Postat în poemele nomadei în aprilie 30, 2009 | Lasă un comentariu »
E o neliniste in tampla templului timpului
cand te astept sa ajungi acasa
si eu ma cert cu Dumnezeu
cu fruntea umeda scaldat in febra
ma gasesti asa – un tot netot-
m-asezi calda langa tine
il aduci pe El intre noi
si ne pui sa ne-mpacam cum fac copiii
dati-va mana…
e o neliniste in tampla templului timpului
cand ma astept sa ajung acasa.
XVI.
Postat în poemele nomadei în aprilie 16, 2009 | Lasă un comentariu »
Pe undeva, la sud de sprancene
te caut, Dumnezeule,
pe la secerare,
cand iti ascunzi graul in parul ei,
pe la secare,
cand iti sapi fantana in buzele ei
buzele ca obuzele
tintite spre mine
obuzele ca muzele
ce-mi sunt sanii ei
Pe undeva, prin parul ei,
stiu, Doamne, ca ti-ai facut casa
de-acolo iti insiri oamenii
margele de sticla
pe firele de paie
paiele ca straiele ce te-mbraca
straiele puhoaiele [...]
