E o perioada nebuna pentru noi, sa stiti. Vicky si Michel se lupta cu pregatiri de bacalaureat, eu ma zbat cu licenta…dar e funk! E funk! De data asta ne-a fost si mai greu, pentru ca am plecat la drum ciuntiti. Ne-a lipsit Michel, care trebuia sa se prezinte la admitere la o facultate de muzica din Germania. I-am simtit lipsa, dar The Others trebuie sa mearga mai departe. Si pofta de cantat era cu atat mai puternica, cu cat nu mai cantaseram de mult si suferiseram si cateva anulari de concert. Cine s-a oferit sa ne ajute a fost bunul nostru amic, Dan Georgescu, care canta cu mai multe trupe, dar mentionez aici doar Headliner, formatie de jazz din Cluj. Dan s-a inarmat cu rabdare si a invatat piesele in timp record. Nu numai ca s-a descurcat bine pe scena, ci a si trecut testul glumelor the othersice absolut tampite.
Asa ca joi, dupa ce pe drum smecherii de baieti m-au pacalit, ca mi-au uitat sculele acasa la Brasov, am mai facut o repetitie la Casa de Cultura a Studentilor din Cluj si ne-am indreptat spre… da, spre…Iulius Mall. Initial stiam ca festivalul Urban Fest din Cluj va gazdui concertele in fata complexului Iulius Mall, dar ne-am trezit ca trebuia sa cantam inauntru. O hala fitoasa cu un mega ecou. In fine, ce sa ii faci, noi vroiam funk! Au urcat pe scena Swinging Train, din Cluj, cu un jazz curat, clasic, potolit. Apoi Jump & The Hot Vocals Quartett, tot din Cluj, cam 15 oameni pe scena, cantand clasice de big-band. Erau dirijati de nu stiu ce profesor de muzica care tinea sa ne reaminteasca ca formatia este foarte buna. Pe mine m-au plictisit teribil, dar nu era vina lor, ci a profesorului care dadea din maini, cu piesele alese, cantate de pe partitura, fara loc de inovatie. E doar parerea mea si cascatul meu. Fiind blogul meu ma gandeam, ca nu gresesc daca… Da, apoi am venit noi. Asistati fiind de o mana de oameni, care se chinuiau cu ecoul, am facut un program lejer, dar eram cam speriati. Era prima data cand cantam cu inlocuitor. Lasand la o parte miciile greselei de neevitat in asemenea cazuri, a fost cat se poate de ok in conditiile date, nu unul din concertele noastre bune, dar cate o palma nu strica. Am plecat cu speranta ca acei oameni din fata noastra ne vor mai acorda o sansa, cu ecou mai mic. Din pacate am fost atat de obosit incat am pierdut Kumm in Janis.
Dupa doua zile, ceva mai increzatori, ne aflam la Arad. Ne era dor de Arad. Fuseseram la acelasi festival cu un an inainte si ramaseseram foarte placut impresionati de primire. Acum stateam la umbra cu Mihnutz si cu Clara, pierduta si ea pe la ora aia. Inainte de asta ascultasem cum ne explica bateristul din Cargo, ca “pana la Gandul Matei intra cine poate, cum poate, apoi gata s-a terminat”, in sensul ca noi astia micii sa ne cersim un loc pe scena. S-a inceput ceva mai devreme decat cu o zi in urma. Programul era de maraton, de la 14.30 la 12 noaptea, dar va imaginati si voi…oricum locatie excelenta, trupe bune sau mai putin bune, sunet ok, scena foarte misto. Am intrat pe la 5 fara ceva, dupa o trupa din Franta, foarte experimentala. Am cantat mult, pentru acest festival, la care fiecare trupa canta cam cat mai ramanea dupa soundcheck. Am avut printre cele mai lungi playlist-uri cu 7 piese, printre care House Party cu Mihnutz, care e lunga cat doua. Anul trecut ne-au dat jos, parca dupa 4 piese. Cantarea a fost un buna, am fost foarte incantati ca nu s-a mai gresit, si Danutz si-a intrat bine in piele. S-a ras, dansat, Petra minunata ca de obicei. Din pacate dupa concert baietii au fost nevoiti sa plece spre casa. Petra si cu mine am fi vrut sa mai stam cu totii, dar ne-am obisnuit si cu asta. Plus ca ne-a cam lipsit Michel. Am dat insa inainte sa plece si ei, un interviu pentru TVR, Autostrada, moment in care m-am intalnit in sfarsit cu Amedeo si care cand m-a intrebat ce am studiat si am zis Facultatea de Studii Europene, sectia Percutie, a ramas placut impresionat. A urmat revelatia serii pentru mine - Persona, din Timisoara, o trupa pe care nu o voi comenta acum, ca ii ciuntesc din farmec, dar care m-a miscat profund. As fi vrut sa ii cunosc, dar mai e timp. Apoi Kumm si Luna Amara, care au rupt fasu’ din nou. Pene de curent, proteste, cantat la multi ani lui Nick, bere, mult ras, extraterestrii, hotel, o noapte linistita, o dimineata prea de dimineata.
Ganduri de bine catre Danutz, cu multumiri din tot sufletul, Clara, care s-a pus la mixer si pentru noi, Nick, de ziua lui, si … si tuturor de altfel.
Cred ca lui Mihnutz ii multumim cateodata prea putin…Multumim, Mihnutz!
Pe data viitoare,
The Others funk-tioneaza!
